May 212011
 

Mara Athanasiosby Dan Caragea

If  my memory doesn’t fail me, I do not know, in all art history, of an artist in whose genesis did not lay the fertile kernel of another artist, like seed of inspiration and interior aesthetical blossom. The beginning of any creator is partly epigonic, partly a gesture of breaking away from his  teacher.  One cannot renew anything without having experienced the nuisance of “the exercises of admiration” and whoever thinks otherwise is either blind or lying to himself.

 

Mara Athanasios’ universe of ideas originates from Romeo Niram’s Humanography. She  assumes this openly as two of her photographies are proposed as explicit links to the painter’s work. Apart from these “replicas”, she opens a door in which the feminine mystery, the   accentuated shadows, the lingerie, the hidden face, the intimacy closed in ephemeral gestures, the black and the red, the photographic instance are elements that allow us comparative   reflections.

 

May 212011
 

Mara Athanasios

de Dan Caragea

Atat cat memoria nu ma înseala, nu cunosc în istoria artelor vreun artist în a carui geneza sa nu se afle samburele zamislitor al unui alt artist, ca samanta de inspiratie si mugur estetic interior. Începutul oricarui creator este în parte epigonic, în parte gest al desprinderii de maestru. Nu putem fi înnoitori, fara sa trecem prin cazna „exercitiilor de admiratie”, iar cine crede altminteri, este orb sau se minte pe sine.

Universul ideatic al Marei Athanasios îsi are originea în Umanografia lui Romeo Niram. În chip asumat, doua din fotografiile sale sunt propuse ca verigi explicite de legatura cu opera pictorului. Dincolo de aceste „replici”, se deschide o lume în care misterul feminin, umbra accentuata, lenjeria, ascunderea chipului, intimitatea închisa în gestualitati efemere, negrul si rosul, instantaneul fotografic sunt elemente care ne permit reflectii comparative.