Jul 082016
 

Azi ne mândrim cu cariera noastră, cu casele, mașinile, conturile în bănci, cu vacanțele exotice și cu traiul bun! Ne mândrim cu pierderea treptată a valorilor fundamentale, cu transformarea verdelui din iarba de pe câmp în beton rece și gri. Ne mândrim că suntem tari, rezervați, sobri și glaciali. Într-un cuvânt: importanți! Ne e rușine să mai fim blânzi, cuminți, cerești!

Suntem transformați, uniformizați și ne-am pierdut bucuria! Bucuria incandescentă a vieții nu mai există demult! Totul este comercial, consum, rutină. Ici-colo câte o scânteie de suflet omenesc mai pâlpâie blând și călduros. Atrași de căldura sufletelor încă vii, ne strângem ca lângă un magnet să sorbim energie, să sorbim esența pură a vieții: BUNĂTATEA!

Fii bun, omule și bunătatea ta te va înălța la Cer! Fii bun și drept și blând și luminos, trăiește pentru Dumnezeu și prin Dumnezeu și Lumina va străluci prin tine!

O dată, de două ori și oamenii nu te vor uita! Oamenii se vor lipi de tine, te vor chema, te vor urma și vei fi modelul lor de mâine.

Unde sunt azi modelele noastre pline de Lumină și speranță și dătătoare de adevăr?

S-au ascuns sub teancul de dosare, sub monitoarele duble și se mândresc cu viteza lor de scriere pe tastatură. O lume fără scânteiere, o lume apatică, ucisă din faza avântului ei de rigoare și canoane, de proceduri și target-uri de deadline-uri și de competiție.

Oamenii mor din lipsă de bucurie. Tristețea a ucis bucuria și a îngropat-o undeva adânc în sufletul omenesc.

Din durerea cea mai adâncă și din tristețea cea mai mare, mugurii unui suflet răzbătător ies la lumină. Durerea ne sparge carapacea și vorbim…ne dăm jos armura, masca, fardul. Rămânem goi, triști, sinceri…noi înșine.

Ce ne facem când nu mai găsim drumul către sufletul nostru? Cum să-l regăsim? Ne trebuie avânt, ne trebuie putere, pace și credință. Ne trebuie un țel. Un țel atotcuprinzător spre bine! Lăsați-vă liberi!!! Liberi de lanțurile impuse de normele societății triste de azi!

Vibrați, trăiți, iubiți, cântați! Lăsați-vă viu, sufletul! Simțiți prin el, trăiti prin el! Faceți ce vă spune el! Nu vă temeți de ridicol! Sufletul vă va ghida spre bine! Binele atrage bine și simțirea sufletului aduce reconectarea cu tine însuți! Simți căldură, vibrație, energie!

Florile, primăvara, natura, apa, Lumina, speranța, toate te trezesc din amorțeală.

Privește o floare, joacă-te cu cățelul tău, fugi desculț pe plajă, cântă, învârtește-te, strigă, plângi! Exiști! Fă act de prezența ta pe acest Pământ, dăruind necondiționat bunătate! Iubește atunci când ar trebui să urăști, iartă în loc să critici, participă la viață!

Viața e aici, te așteaptă!!! Fă lucruri simple, autentice și ține minte că ele sunt mai importante decât orice marcă specială de mașină și mai de valoare decât toate comorile lumii.

Cândva, când nu vei mai putea merge, îți vei aminti cum aluneca apa mării pe obrajii tăi limpezi, îți vei aminti cum cățelușul tău ți-a dat un sărut, vei ști ce culoare a avut o pasăre mica ce te-a vizitat dimineața la geam. Ce importante sunt!!! Și soarele strălucește și mâine și poimâine pentru tine, pentru mine, pentru noi. Așteaptă să te trezești suflet trist preocupat să aduni mulți bani, îngrijorat să nu te știe alții. Umbli să te ascunzi, nu dormi noaptea, te temi. Dar tu, cel care vrei o carieră universitară? Te compari cu elitele și vezi că nu ești bun, nu ești la nivelul lor și te simți inutil. Îți diminuezi încrederea în propria persoană și plângi pentru că nu ești un …robot. Uiți că în tine zac valori atât de mari pe care nu le folosești.

Sufletul tău, iată averea ta! Ce faci cu el? Cum îl îngrijești? Cum te bucuri și ce vei spune cînd te vei întîlni cu Cel ce ți-a dat această valoare? Vrei să fie sufletul tău un pom roditor sau doar umbra unui pom uscat? Viața te cheamă, deschide-te, vino, ajută! Fii lângă oameni, iubește-i, ajută-i! Cînd sunt mai tare răniți, atunci să fii lângă ei! Chiar dacă te rănesc de moarte, rănile se vindecă și puterea e mai mare! Implică-te, trăiește, îndrăznește să fii tu! Rupe lanțurile ideilor greșite și fii liber să te înalți spre cerul cu stele de aur și mantie albastră. Totul strălucește în jurul tău și ești o lumină. Luminează în calea ta, fă bine și binele nu va părăsi casa ta!

Un suflet bun! Iată comoara cea mai de preț. Drumul către sufletul meu e o potecă îngustă și tristă, însângerată, cu bolovani și cu flori albe de crin. Merg pe el cu încredere și nu voi părăsi niciodată poteca cea îngustă pe care nu mă pot pierde!